Vă vorbeam în urmă cu o săptămână despre Zhang Xianhui, femeia cu un braţ care cântă pe străzi ca să-şi întreţină familia. În toamna anului trecut a câştigat un premiu la un concurs naţional organizat de televiziune.

Nu este uşor să creşti 3 copii. Pentru ca lucrurile să meargă mai bine, femeia l-a convins pe soţul ei să renunţe la serviciul pe care-l avea într-o companie de decoraţiuni interioare şi s-o însoţească la spectacole. Ea cântă, iar el se ocupă, ca să zicem aşa, de regia tehnică: instalează şi reglează CD playerul, microfonul şi cele două boxe, care împreună cu cele câteva CD-uri pentru fond muzical formează toată zestrea lor tehnică. Mai nimic, dar pentru ei acestea sunt un adevărat tezaur, cărat dintr-un loc în altul cu ajutorul unei camionete.

Să cânţi ca să ai ce mânca nu-i un lucru prea lesnicios. De multe ori cei doi se scoală în zori şi ajung înapoi acasă noaptea târziu. Câştigul, aşa cum spuneam, rareori depăşeşte 1000 de yuani într-o lună. Au închiriat o casă aşa de departe tocmai ca să cheltuiască mai puţin.

Dar cei care se adună s-o asculte pe cântăreaţă îi apreciază melodiile. Iar cea mai mare răsplată, consideră femeia, este faptul că fetele şi băiatul se poartă frumos. Rareori îşi muştruluieşte copii, dar este destul de severă. Cum se întoarce acasă, prima grijă este să afle ce au mai făcut fetele la şcoală şi dacă şi-au terminat toate temele pentru ziua următoare.

De fapt, la un moment dat Zhang Xianhui s-a gândit să le dea pe fete în grija unei familii mai bine situate sau poate la un orfelinat, de teamă că sărăcia ei le va împiedica mai târziu să-şi continue studiile. Dar când a venit o femei ca să discute despre adopţie, niciuna din cele două fete n-a vrut să plece de lângă mama lor adoptivă.

Una din ele se confesa reporterului venit să scrie un articol despre viaţa acestei familii:

„Acum nu suntem bogaţi, dar sunt sigură că lucrurile vor merge mai bine prin eforturile noastre. Aş vrea să devin medic şi să cumpăr o casă mare pentru mama ca să se bucure de bătrâneţe."

Zhang a aflat că aveau loc audiţii pentru recrutarea candidaţilor la concursul muzical cu ecou naţional „Visează China". Ar fi fost o ocazie să dobândească faimă şi să câştige o sumă însemnată de bani, de folos copiilor, gândea ea. S-a hotărât să participe, fiindcă înscrierea era fără restricţii. Când le-a comunicat celorlalţi membri ai familie intenţia ei, gemenele, care de altfel nu ştiu prea multe despre asemenea manifestări, s-au arătat foarte entuziasmate de perspectiva deplasării la Beijing şi a apariţiei pe micul ecran. Dar soţul, mai realist, a întrebat:

„Şi dacă pierzi?"

„Încerc din nou", a venit răspunsul.

Zhang s-a calificat, dar n-a ajuns în finală. Juriul i-a spus că vocea îi sună nervos şi expresia ei artistică nu-i este suficient de profesionistă. Se gândea că i s-a năruit visul şi altă şansă nu mai are.

A apărut totuşi o luminiţă la capătul tunelului. Un membru al juriului, Li Yong, organizator al altui concurs muzical de renume în China, „Extraordinarii 6 + 1", a invitat-o să participe la concursul său. O ştia mai de mult dintr-o emisiune TV şi fusese mişcat de dragostea ei pentru copii.

Zhang Xianhui s-a pregătit la Beijing o săptămână cu profesionişti din CCTV (televiziunea centrală) înainte să apară pe scenă. S-a machiat atunci pentru prima dată. A cântat bine şi a lăsat o imagine frumoasă, fiind acompaniată de o formaţie pop mult îndrăgită de tineri. Spectatorii au fost profund mişcaţi aflând povestea cântăreţei fără un braţ, spusă de organizatorul întrecerii. Pe chipul femeii nu prea arătoase se prelingeau lacrimi. De bucurie. Îşi împlinise un vis şi spera că într-o zi şi copiii ei şi le vor realiza pe ale lor.

Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.