Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2007-05-07 19:46:10    
Nu un lucru de nimic

cri-1

Chen Xiaojun, pe atunci de 25 de ani, se confrunta în aprilie 1988 cu o alegere dificilă: să-și păstreze postul de funcționar bancar ori să-și deschidă propria bancă, abandonând „castronul de fier cu orez" – garanția unui post pe viață.

Fondator și membru al consiliului directorial al Băncii Comerciale Taizhou, Chen n-a realizat la vremea respectivă că îndrăzneala lui să deschidă o bancă privată îi va schimba complet cursul vieții, ajungând de la un oarecare absolvent de liceu în poziția unuia dintre cei mai prestigioși bancheri din China.

La vremea respectivă postul lui Chen din orașul său natal, Taizhou, din provincia estică chineză, Zhejiang, era atât de invidiat, încât puțini oameni ar fi îndrăznit să-l abandoneze. Pe de altă parte, constituirea unei bănci private era o noutate care abia începea să fie experimentată pe scară mică în China. Era, fără doar și poate, o cale plină de riscuri și dificultăți.

„Părinții mei și soția s-au opus la decizia de a abandona un post sigur și puțini dintre prietenii mei credeau că o mică bancă privată poate să ajungă în viitor o mare afacere.

Bancherului de azi îi vine să zâmbească gândindu-se la opoziția inițială față de intențiile sale de întreprinzător.

Ideea i-a venit și nu i-a mai dat pace după ce a citit în ianuarie 1988 într-un ziar că guvernul provinciei sale a permis agricultorilor din Wenzhou, oraș învecinat, să înființeze o uniune de credit privată.

„Sunt un om care a vrut întotdeauna să facă ceva de unul singur și la vremea aceea eram extrem de dornic să găsesc o posibilitate", se confesa Chen.

Norocul i-a surâs într-o zi de aprilie a aceluiași an, când s-a întâlnit pe stradă cu o cunoștință, regulator bancar, care i-a adus vestea bună că și Taizhou va îngădui întreprinzătorilor privați să deschidă o mică bancă. Dar l-a prevenit că dacă dorea să încerce, trebuia mai întâi să demisioneze din postul pe care-l deținea.

„Practic eram cel dintâi din Zhejiang gata să renunț la o slujbă în domeniul bancar ca să-mi încep propria afacere", spune el cu mândrie. „La vremea aceea 99% din băncile și uniunile de credit erau de stat."

După două luni de preparative șomerul Chen Xiaojun a deschis o mică unitate de servicii financiare cu 6 angajați lucrând într-o încăpere de 10 mp. Avea un capital înregistrat de 100.000 de yuani, bani împrumutați de la familie și prieteni.

Chen nu se gândise niciodată pe când era elev să devină bancher. Era o idee de neconceput pe atunci – în vremea economiei planificate. Descendent al unei familii de rând, a terminat cu școala la 16 ani, când s-a angajat la o cooperativă rurală de credit din Taizhou. Tatăl său lucra în același loc și de acolo a ieșit la pensie.

„Tatăl meu s-a pensionat fără să aibă vreo datorie, pentru că era un om prudent și responsabil."

Fiul a moștenit aversiunea tatălui pentru riscurile împrumuturilor și a reușit să transmită același sentiment celor 1100 de angajați pe care-i are în prezent la Banca Comercială Taizhou. Aceasta are mai puțin de 1% din toate sumele acordate incluse în categoria împrumuturilor neperformante, atât de temute de instituțiile financiare, cu 8 procente mai puțin decât băncile de stat din țară.

Banca condusă de Chen a raportat profituri pe anul trecut de 340 milioane de yuani (cca 34 mil. euro) și un beneficiu net considerabil. Instituția este specializată în microfinanțări, răspunzând solicitărilor de împrumuturi mici. Spre surprinderea clienților, dar și a concurenței, banca este foarte operativă în rezolvarea cererilor. Două zile, pentru un client nou și numai 10 minute, în cazul unui client mai vechi.

Dar despre succesul lui Chen Xiaojun și al băncii sale vom vorbi și săptămâna viitoare. Realizatorul și prezentatorul Emil Mirasova vă mulțumește pentru atenție.

Mica bancă mare

„La început eram siliți – din nevoia de a supraviețui – să acordăm împrumuturi micilor întreprinzători, pentru că și noi eram mici. Acum îi acceptăm de bună voie drept clienții noștri."

Este o explicație dată de Chen Xiaojun despre profilul băncii private pe care a înființat-o și o conduce. Cel numit a fost primul dispus să-și asume eforturile și riscurile înființării cu aproape două decenii în urmă a unei bănci private în provincia lui, Zhejiang. La vremea respectivă, având în vedere postul bun la stat pe care-l deținea, gestul său a apărut familiei și prietenilor drept unul nebunesc.

Dar banca a suprviețuit și chiar s-a dovedit deosebit de eficientă și în servicii, și în modul de administrare a fondurilor. Chen își amintește bine cum a rezolvat la început problema atragerii depozitelor.

„Cei mai mulți oameni nu aveau încredere într-o bancă privată și mă priveau la fel ca și pe acei cămătari la negru", spunea afaceristul.

Dar el consideră că perseverența este elementul esențial pentru inițierea unei afaceri. A găsit o nișă: să-i servească pe micii întreprinzători din bazaruri, trecuți de multă vreme cu vederea de băncile mari când se punea problema împrumuturilor.

„Eram ca și cerșetorii de pe strad㠖 își amintește el – și cei mai mulți clienți depuneau câteva sute de yuani, dacă nu chiar sub o sută. Pentru că eram mici, oamenii ne priveau de sus".

A reușit împreună cu angajații lui să-i convingă pe micii comercianți să-și depună încasările zilnice în banca sa și a asociat acordarea împrumuturilor cu depozitele clienților. Cu cât depozitul era mai mare, cu atât putea fi și împrumutul mai consistent.

În anul 2002 micul său oficiu financiar se extinsese la o instituție cu un profit anual de 50 milioane de yuani.

De fapt, în septembrie 2001 s-a confruntat cu un risc mortal, când s-a materializat cea mai mare spaimă a lui. Un zvon a generat un val de retrageri totalizând 1,2 mld. yuani în două zile. Era mai mult de jumătate din fondul total al băncii. Chen simțea că-și pierde mințile văzând cum se evaporă depozitele. Din fericire, guvernul local i-a oferit prompt ajutor în lichidități, reușind să pună capăt avalanșei de retrageri.

Spre încântarea lui, curând clienții au început să depună iarăși bani și banca și-a revenit din criză în 3 luni, cu 9 mai devreme decât estimase el.

„Am tras concluzia că datorită unicității noastre, suntem de neînlocuit pe piață și clienții nu pot fără noi."

Pe când era doar un funcționar oarecare în serviciul statului, una din preocupările favorite ale lui Chen Xiaojun era să se ocupe de motoarele motocicletelor. Se gândea chiar să-și deschidă un atelier de reparații. Singurul său hobby pe care și-l poate îngădui în aceste zile este lectura biografiilor oamenilor însemnați. Este de părere că poate beneficia de spiritul și faptele celor configurați în biografii.

Chen consideră că șansa nu se înfățișează oricui. Ea apare numai în fața celor pregătiți. De pildă, în anul 2002 s-a întâlnit cu șansa unei expansiuni serioase a propriei afaceri. Bizuindu-se pe cei 50 de milioane profituri, a propus regulatorilor bancari să să îngăduie organizației sale financiare să se unească cu 7 cooperative de credit urban, care împreună se „lăudau" cu 180 milioane de yuani credite neperformante. Cele 8 s-au unit în martie 2002, formând acutala bancă comercială, singura privată la acel moment din China. Mai târziu numai în Taizhou au mai apărut alte două bănci private, dar mai mici.

Întrebat dacă speră să-și extindă sfera de acțiune dincolo de orașul său, bancherul admite:

„N-ar fi adevărat să spun că nu m-am gândit niciodată la asta. Dacă guvernul oferă o platformă mai largă, banca se poate dezvolta într-una națională, rămânând focalizată pe clienții care-și încep afaceri."

Poate se va extinde. Pâna atunci realizatorul și prezentatorul Emil Mirasova vă mulțumește pentru atenție și vă așteaptă peste o săptămână la aceeași rubrică.