Dacă cumva Jiang Baoquan a visat ca lumea să fie plină de sclipiri aurii, cel puţin în parte visul lui s-a materializat.

Cel în cauză este născut într-o familie nevoiaşă de pescari din provincia sudică a Chinei, Anhui. A ajuns orfan la vârsta de 14 ani. Părinţii i-au murit în timpul foametei care a bântuit ţara între 1959 şi 1961. Acum are 61 de ani şi putem spune că mâinile sale sunt la propriu pline de aur.

De la stema ţării amplasată deasupra intrării principale de la Marea Sală a Poporului (clădirea din Beijing ce adăposteşte forul suprem legislativ din China), până la inscripţia aurită a turnului Perla Orientului din Shanghai (cel mai înalt turn de televiziune din ţară), de la floarea aurită de bauhinia aflată pe monumentul din Hong Kong, la lotusul de aur din Macao, toate au strălucirea metalului preţios cu ajutorul foliilor produse de compania al cărei manager este Jiang Baoquan.

Întreprinderea, cu sediul la Nanjing, este principalul producător de folii din aur de pe teritoriul chinezesc. Acoperă cu produsele sale 70% din cerinţele pieţei interne şi asigură 40% din exporturile acestui produs.

Deşi nu se folosesc mai mult de 500 kg de aur într-un an, aici se produc 300 milioane de foiţe standard de aur, fiecare cu o suprafaţă de 87 cmp. Cu toate s-ar putea acoperi vreo 261 ha de teren.

China are aproape 2000 de ani de istorie a transformării aurului în foiţe la fel de subţiri precum aripile cicadei ori ale unei libelule.

„În trecut numai familia imperială, cele de nobili şi templele se bucurau de privilegiul utilizării foiţelor de aur. Dar acum noi dorim ca el să intre în vieţile oamenilor de rând", spune Jiang.

Este de-a dreptul surprinzător marele număr de utilizări posibile ale foiţelor de aur, după cum se poate vedea la expoziţia din incinta companiei. În afară de opere de artă şi decoraţiuni interioare, chiar tapete, pot fi acoperite cu aur şi ţigle de acoperiş ori bucăţelele de mozaic. Foiţele se folosesc pentru produse de îngrijire a pielii sau la prepararea unor băuturi. Deşi unele întrebuinţări sunt inedite, Jiang consideră că este foarte important pentru o întreprindere să fie novatoare şi să aibă orientări şi planuri pe termen lung, cu perspectivă îndepărtată.

„A vedea în perspectivă este ca şi cum ai mânca tocăniţă de porc", zice managerul de la Nanjing. „În vreme ce mesteci prima bucăţică, o alegi pe a doua, te uiţi deja după a treia şi te gândeşti la a patra."

Afacerile cu foiţe de aur aduc firmei venituri de 150 milioane de yuani (cam 15 mil. euro). Dar cu 24 de ani în urmă aceasta era doar o întreprindere ce deţinea fonduri fixe în valoare de 380.000 de yuani şi avea datorii de aproape două milioane. Când autorităţile vremii l-au numit pe Jiang Baoquan director al unităţii, el a trebuit să-şi părăsească postul de şef de serviciu la o mare uzină de îngrăşăminte chimice. Privind fabrica de aur dărăpănată, şi-a propus să o scoată la liman. Era convins că odată cu punerea în aplicare a reformei şi deschiderii din ţară întreprinderea va face faţă cerinţelor economiei de piaţă.

„Problema nu era produsul în sine, pentru că în istoria Chinei Nanjingul a fost mereu principala bază de producere a foliilor de aur", îşi aminteşte Jiang.

Asemeni multor altor întreprinderi de stat din economia planificată, şi aceasta suferea de „idei conservatoare" şi „sisteme rigide".

Întâi a rechemat mai mult de 20 de meşteri care lucraseră înainte vreme în fabrică. Cu ajutorul lor a deschis nişte cursuri de perfecţionare pentru lucrătorii tineri, care să-şi însuşească arta celor mai vârstnici.

Apoi s-a gândit la modernizara procesului de producţie şi... Peste o săptămână vom continua despre omul care îmbracă totul în aur.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie.

Omul care îmbracă totul în aur

Vă vorbeam în urmă cu o săptămână despre Jiang Baoquan, conducătorul companiei producătoare de foiţe de aur din Nanjing. Acesta a preluat în urmă cu 24 de ani conducerea fabricii. Pe atunci era o unitate învechită, cu multe datorii, tributară sistemului rigid specific economiei planificate.

A rechemat pe unii din vechii meşteri să-i înveţe pe cei tineri. A oferit cu contract diverse ateliere particularilor, contractanţii urmând să-şi asume atât riscurile de pierderi, dar şi şansele de câştiguri. Unitatea nucleu condusă de el s-a concentrat asupra asigurării calităţii produselor şi a serviciilor de marketing.

Dacă vine vorba despre calitatea foiţelor de aur, trebuie avut în vedere modul cum ele se produc. Aurul este supus unei serii de 12 prelucrări până să devină o foiţă „uşoară ca fulgul, moale ca mătasea şi subţire precum aripile cicadelor", aşa cum descriau chinezii din vechime foiţele strălucitoare.

Pentru mai multă precizie, un teanc de 943 de folii abia ajunge la grosimea de 1 mm. 10.000 de asemenea bucăţele cântăresc 178 g şi cu un gram de aur transformat în folie se poate acoperi un sfert de metru pătrat.

Foiţele de aur sunt folosite de chinezi de circa 2000 de ani, când budismul a început să se răspândească în ţara lor. Statuile lui Buddha şi vârfurile ascuţite ale templelor erau adesea acoperite cu foi fine din metalul preţios. De asemenea, se puteau admira decoraţiuni în palatele imperiale făcute cu ajutorul foiţelor de aur.

Nanjing, oraşul din provincia estică a zilelor noastre, Jiangsu, a fost capitala imperiului vreme de 6 dinastii. Aceasta explică de ce aici s-au concentrat meşterii producători de folii din aur. Palatele şi templele oraşului aveau nevoie de cantităţi însemnate dintr-un asemenea material. Meşterii locali erau furnizori exclusivi pentru Oraşul Interzis (domiciliul împăratului). Tot ei produceau şi firele de aur care se ţeseau în robele imperiale.

Aurul este topit, răcit, ciocănit şi tăiat. Fâşiile de aur se puneau între două foi de hârtie specială produsă din bambus şi erau apoi lovite de mai mult de 250.000 de ori cu un ciocan de 4 kg. Toată această muncă istovitoare este efectuată astăzi de maşini. Aurul aplatizat se tăia cu un cuţit special (tot de bambus) în folii mai mici. Ele nu pot fi luate cu mâna dintre hârtiile între care a fost pus metalul, căci sunt la fel de fragile ca şi baloanele de săpun. Muncitorii utilizau o pană de gâscă şi suflau spre fâşii ca să le separe de hârtie.

După ce fabrica a început să meargă bine, Jiang şi-a rotit privirile după următoarea „bucăţică din tocăniţă". Întreprinderea vindea foliile ca materie primă. Văzând firma aurită a unui restaurant, el şi-a pus întrebarea de ce n-ar putea merge mai departe.

Din 1985 meşterii de aici îmbracă în aurul produs de ei plăcile purtând numele diverselor firme. Şi emblema televiziunii centrale chineze este îmbrăcată în metalul preţios tot de aurarii din Nanjing.

Dar directorul nu era satisfăcut. Pasul următor l-a făcut când fabrica a fost solictată să îmbrace în aur monumentul cu floarea de bauhinia (simbolul regiunii) dăruit autorităţilor din Hong Kong de către guvernul central. Au fost necesare 49 de zile de muncă în care monumentul a fost acoperit cu 180.000 de foiţe. A urmat monumentul din Macao.

Jiang Baoquan se descrie ca un şef cu simţul umorului. Are expresii sugestive pentru angajaţii săi să le descrie calea succesului pentru o întreprindere în economia de piaţă. Pe de altă parte, se consideră un om de rând, nu face risipă şi trăieşte modest.

„Oricât de bogat ai fi, poate veni o zi când pierzi totul."

Îi place să studieze, deşi n-a avut această şansă pe când era un copilandru. Se simte dator să ofere bonificaţii lucrătorilor ai căror copii ajung să se împărtăşească din aurul cunoaşterii odată ce au reuşit la facultate.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.