Unul dintre aceştia este Zheng Youquan, preşedintele companiei Rebecca Hair Products, specializată în realizarea de peruci şi meşe. Situată în provincial Henan din partea centrală a Chinei, aceasta prelucrează aproximativ două tone de păr uman într-un an, transformându-l în produse mult căutate de doamne, dar şi de destui domni.

Compania acopere mai mult de 15 procente din cerinţele pieţei mondiale, fiind apreciată drept una din marile prelucrăoare de păr uman din lume. Părul este achiziţionat atât din China, cât şi din alte ţări. Iar între clienţii chinezi şi străini se numără figuri proeminente ale vieţii politice, staruri din lumea spectacolelor, dar şi persoane obsedate să fie în pas cu moda.

Datele oferite de Vama Chinei arată că în ţară sunt circa o mie de întreprinderi care fac produse din păr. Numai în Xuchang, prefectura din Hunan unde îşi are sediul compania condusă de Zheng, operează peste o sută de firme de profil. Rebecca rămâne lidera cu cei peste 8.000 de angajaţi şi venituri de aproape 1,2 miliarde în 2006, dublu decât a II-a clasată.

Chinezoaicele îşi păstrau prin tradiţie părul lung şi era un lucru obişnuit să şi-l vândă în schimbul unor andrele. Negustorii din Xuchang umblau în toată ţara ca să cumpere păr pe care să-l vândă negustorilor străini, care-i căutau pentru această „marfă" încă acum mai bine de 100 de ani.

Zheng, acum un bărbat de 53 de ani, îşi aminteşte că bunicul şi tatăl lui se ocupau cu acest negoţ, colindând satele pe biciclete. Mai târziu li s-a alăturat şi el. În anii 80 ai secolului trecut a început să se întrebe de ce japonezii şi coreenii care-i cumpărau părul aveau un profit de multe ori mai mare decât chinezii. Străinii angajau mână de lucru ieftină pe coasta Chinei, iar perucile şi meşele le vindeau cu preţuri bune peste mări şi ţări.

Şeful companiei de azi s-a orientat iute. A angajat un tehnician de la o firmă sud-coreeană, care l-a ajutat să-şi proiecteze echipamentul pentru realizarea perucilor şi celorlalte produse din păr.

În ciuda progreselor tehnologice, producţia se bazează încă în mare măsură pe lucrul manual. Zheng angajează fete din locul său de baştină. Cu costuri de producţie încă şi mai mici şi cu preţuri mai competitive a reuşit curând să cucerească 18% din piaţa Statelor Unite, dominată anterior de competitorii din Japonia şi Coreea de Sud. Mai mult de 70% din vânzările companiei se fac în America.

Dar părul uman este tot mai scump. Este departe vremea când fetele îşi dădeau părul crescut ani de-a rândul pe câteva andrele. În 1990 se putea cumpăra 1 kg de păr cu 10 yuani. Azi aceeaşi cantitate costă 550 de yuani. De câţiva ani Zheng cumpără păr şi din statele învecinate, mai ales din India, unde preţul este mult mai mic. Rebecca are în vedere stocarea a aproape 1.000 t de păr, plasându-se şi din acest punct de vedere într-o poziţie de control al pieţei.

Pe de altă parte producătorii fac tot mai mult uz de fibre mai puţin costisitoare. Şi Zheng investeşte în tehnologii noi în căutarea unor fire la fel de bune precum părul uman.

Compania a fost cotată la bursa din Shanghai în 2003. Întreprinzătorul ei lider a obţinut astfel capital pentru extinderea afacerii. Proiecte în aplicare? Expansiunea pe piaţa africană, unde a descoperit că există o foarte mare cerere de peruci. Cum moda îi stimulează pe mulţi cumpărători cu venituri consistente să-şi achiziţioneze şi asemenea produse, după mulţi ani de „nebăgare în seamă" se înmulţesc şi clienţii chinezi. Rebecca are deja două magazine la Beijing. Cine e interesat şi trece pe aici le poate vizita şi va cumpăra produse garantate.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.