Tan Yuanyuan a pătruns în universul dansului pe când avea 11 ani. A fost selecționată atunci dintr-un grup de 10.000 de candidați și a urmat cursurile Școlii de Dans Shanghai.
Astăzi este primă balerină a formației de dans clasic a orașului San Francisco din SUA (San Francisco Balet). Continuă să se distingă printre colegii ei nu numai prin poziția obținută. Și aceasta într-un domeniu notoriu pentru competiția acerbă.
Ca să ajungă și să se mențină pe o poziție atât de înaltă în lumea dansului, a avut nevoie nu numai de talentul ei nativ, dar mai ales de ani mulți de perseverență. Își amintește și astăzi de eforturile făcute pe când avea 5 ani ca să se mențină în vârful degetelor de la picioare după ce văzuse la televizor un spectacol cu „Lacul lebedelor".
Manma sa, ea însăși o pasionată a dansului, a sprijinit-o neîncetat. Balerina spunea:
„Mi-a transmis mie visul ei."
Dar fata de atunci a avut destul de mult de luptat ca să-și convingă tatăl, preocupat de șansele foarte mici de reușită în acest domeniu. În cele din urmă tatăl ei a „capitulat", îngăduindu-i să urmeze cursurile școlii de dans. Și în anii ce au urmat avea să-i dovedească acestuia că grijile lui erau nejustificate.
Când avea 15 ani, a câștigat medalia de argint la Concursul Internațional de Balet din Finlanda, de la Helsinki. Iar în 1992 a dobândit medalia de aur la secțiunea pentru dansatoare junioare a Concursului Internațional de Balet de la Paris. Atunci a atras atenția lui Helgi Tomasson, directorul Baletului din San Francisco, una dintre primele trei companii de profil ca valoare din Statele Unite. A fost invitată să danseze ca solistă.
Doi ani mai târziu devenea una dintre principalele artiste ale formației. „Regina Baletului Clasic", Elizaveta Uranova, spunea despre Tan că este cea mai bună dansatoare a generației ei.
În formație sunt dansatori din toată lumea, lucru mult deosebit de situația de la Shanghai. Este singura chinezoaică a trupei. Engleza ei nu-i cea mai bună și recunoaște că este „cam timidă" și „foarte taciturnă în fața necunoscuților". Figura fragilă o distinge printre colegi. De aceea mulți s-au îndoit că ar fi în stare să execute mișcări dificile ori care cer multă forță. Vorbind despre idei preconcepute, Tan explica:
„(Oamenii) tind să considere că baletul este o artă occidentală și se îndoiesc de aptitudinile balerinelor chinezoaice."
„Presiunea din timpul repetițiilor, stresul dinaintea spectacolelor și competiția intensă sunt copleșitoare. Ai nevoie de o adevărată dragoste pentru artă ca să le faci față", adăuga ea, insistând că pregătirea din China i-a format stilul de lucru, cu 13 ore de pregătire în fiecare zi, 6 zile pe săptămână.
Balerinii de pe alte meleaguri nu se pregătesc atât de intens, spune fragila dansatoare. În China pregătirea este foarte strictă. În alte țări nu ți se cere atât de mult și trebuie să te bazezi în mare măsură pe propriile posibilități. Tan Yuanyuan îi cita pe profesorii ei de la Shanghai:
„O zi fără antrenament și o vei simți. Două zile fără antrenament și te simt profesorii tăi. Trei zile fără antrenament și te simt spectatorii."
Interpretarea ei apare audienței ușoară, fluidă și lipsită de efort. Tânăra de 1,67 m, ce mai are până să împlinească 30 de ani, apare pe scenă sigură pe ea, parc-ar avea mușchi de oțel.
„Poate că pare ușor, dar nu este", se confesează cea care în afara scenei pare o fetișcană chicotind și roșind când e privită.
Are cam 100 de spectacole anual. Când mai are vreme, alături de părinți, cu care a rămas foarte apropiată, și de cei câțiva prieteni, toți din afara scenei dansului, se bucură să să târguiască, să meargă la filme, să citească... Îi place jazzul clasic și muzica techno.
Realizatorul și prezentatorul Emil Mirasova vă mulțumește pentru atenție și vă așteaptă peste o săptămână la aceeași rubrică.
|