Astăzi Zhou, preşedinte al grupului Hongdou, una dintre cele mai mari companii textile din China, insistă în continuare că este foarte fericit pentru alegerea făcută.

„Ştiam că nu profesoratul era visul meu. Doream să ies în lume şi să creez ceva."

A reuşit. Compania sa are mai mult de 20.000 de angajaţi, între cei mai mulţi lucrând pentru o întreprindere privată din ţară. Veniturile realizate din vânzări de Hongdou în 2006 au ajuns la 14,3 miliarde de yuani (peste 1,4 mld. euro).

Şi ar fi de adăugat şi că iubita lui s-a întors la el. Sunt căsătoriţi de mulţi ani şi au doi copii împreună.

Spre deosebire de cei mai mulţi întreprinzători privaţi din China, dare abia dacă au terminat şcoala obligatorie, Zhou Haijiang deţine titlul de doctor în administrarea afacerilor şi a urmat şi alte cursuri postuniversitare. S-a înscris la universitatea din Shenzhen în 1984. oraşul deja devenise un „poligon de încercare" pentru politica de reformă şi deschidere promovată de Deng Xiaoping. Ceea ce a înţeles cel mai bine a fost rolul competiţiei, pe care-l pune în valoare chiar în propriu-i stil de management.

Cele mai multe întreprinderi ale anilor '80 erau de stat şi majoritatea lor departe de cerinţele producţiei eficiente. Angajaţii se simţeau satisfăcuţi cu „castronul de oţel plin de orez", specific economiei planificate. (Metafora redă ideea unui loc de muncă pe viaţă, cu câştiguri modeste dar suficiente pentru a satisface necesităţile primare, indiferent de starea economică reală a unităţii economice.) Studentul Zhou a fost surprins să-l vadă concediat de o firmă din Shenzhen pe un vechi amic pentru rezultatele nesatisfăcătoare în muncă. Astăzi are în compania sa companii care concurează pentru desfacerea aceloraşi produse. Ideea lui este că „avem nevoie de competiţie în interiorul întreprinderii ca să facem faţă concurenţei aprige din afară".

Bunicul său a pus pe picioare în 1957 un atelier de prelucrare a bumbacului, unde avea 3 angajaţi. Mai târziu atelierul a trebuit să se unească cu altele într-o unitate cooperatistă. După ce a fost lansată politica de reformă şi deschidere, tatăl său a preluat afacerea în 1983. Fiul şi-a ajutat tatăl din 1987 în procesul de management şi apoi de privatizare. Familia sa împreună cu altele 50 au obţinut proprietatea a 50% din fabrică. Zhou şi ai săi au preluat din acţiunile altora, inclusiv cele 50 de procente vândute de stat îăn 2004.

Pregătirea doctorului în economie include şi urmarea unei şcoli de partid (în 1994), unde – spune el – a învăţat multe de la activiştii („persoane foarte harnice şi foarte moderate", în cuvintele sale) împreună cu care a studiat, dar şi studii în Startele Unite (în 1997), unde a învăţat mult din experienţa marilor corporaţii. Printre altele a înţeles şi cît este de important accesul egal la informaţii şi şanse. Rezultatul se poate vedea în compania Hongdou, unde după selecţii bazate pe criterii riguroase, sunt în funcţii de conducere oameni cu experienţă practică alături de proaspeţi absolvenţi.

Textilele nu aduc profituri generoase. Eliminarea compensaţiilor pentru export le face încă şi mai puţin profitabile. Nu ne miră că preşedintele firmei investeşte pentru creşterea competitivităţii produselor, angajează designeri de la paris, ca să fie în pas cu moda, dar nici că îşi diversifică afacerea. Hongdou a achiziţionat o fabrică de motociclete din Shanghai şi este implicată în afaceri imobiliare şi din domeniul medical. Patronul visează ca în 10 ani compania să se numere între primele 500 din lume, cu vânzări anuale de 100 miliarde de yuani.

Realizatorul şi prezentatorul Emil mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.