Dr. David Iancu împreună cu echipa sa medicală operând un pacient chinez

Întâlnirea cu reprezentantul PCC Zhou Enlai

În vara anului 1940, Iancu, împreună cu doctorul polonez Flato şi doctorul ungar Schon, ca reprezentanţi ai „medicilor spanioli", a plecat la Chongqing unde s-a întâlnit cu Zhou Enlai, reprezentantul P.C. Chinez, prezentându-i cererea de plecare în unităţile militare conduse de Partidul Comunist. Zhou le-a explicat situaţia complicată a cooperării între Partidul Comunist şi Partidul Guomindan, şi i-a convins să rămână în unităţile militare din provinciile Yunnan, Guizhou, Hunan şi Jiangxi, arătând că sunt un sprijin preţios în lupta poporului chinez, chiar dacă activează în cadrul unităţilor Guomindangului. Doctorii Flato şi Schon au înţeles imediat cuvintele lui Zhou, dar Iancu nu, gândindu-se că „decât să lucreze în armata reacţionară, mai bine să se întoarcă în ţară". El a scris o scrisoare C.C. al Partidului Comunist Român, cerând să se întoarcă în ţară. În zilele când aştepta răspunsul, a lecturat la Chongqing ziare şi cărţi de specialitate de medicină, a discutat cu Wang Bingnan de la reprezentanţa Partidului Comunist situaţia din China şi din lume şi s-a împrietenit cu acesta. A primit o scrisoare de răspuns semnată de Draganov (Boris Ştefanov, secretarul general, din acea perioadă al PCR), care l-a înştiinţat că „încă nu se poate pune problema întoarcerii în ţară şi să respecte îndrumările PCC". Astfel a rămas în continuare.

În octombrie 1940, Iancu şi echipa sa medicală au fost repartizaţi pe frontul de la Yichan, unde a continuat să lucreze în unităţile din nordul provinciei Jiangxi şi Hunan. Ei fabricau din bambus, o resursă bogată în localităţile sudice, paturi şi case, iar din paiele de orez pături pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă ale răniţilor şi bolnavilor. Într-o zi, doctorul Freudmann s-a îmbolnăvit de congestie pulmonară. Iancu a fost trimis şi a mers patru zile pe jos, traversând fluviul Yangzi. L-a tratat şi în scurt timp şi-a revenit.

Corespondenţa doctorilor spanioli cu Europa era foarte greoaie. Iar ziarele în limbi europene nu se găseau nicăieri. Iancu s-a străduit să înveţe scrierea chineză, asimilând circa 3000 de semne, ceea ce i-a permis să poată citi şi înţelege ziarele chinezeşti. Niciunul din ceilalţi medici nu reuşise această performanţă. Astfel, ştirile şi articolele importante, le traducea în spaniolă şi le trimitea cu poşta celorlalţi colegi.

La începutul anului 1941, s-au întos cu toţii la Tuyungoan pentru a insista asupra trimiterii măcar a unora dintre ei, în nord. Aici i-au întâlnit pe comandantul Noii Armate a 4-a, generalul Ye Ting şi pe comisarul politic Chen Yi, care veniseră pentru a cere autorul Crucii Roşii în materiale sanitare şi medici. N-au obţinut nimic, deşi ei s-au oferit să lucreze în aceste armate.

Aflând, la 23 iunie 1941, din presă, informaţia privind atacurile hitleriştilor asupra URSS, au hotărât să ceară primirea în Armata Roşie, pentru apărarea URSS şi nimicirea fascismului. Unul din medici a luat legătură cu ambasadorul sovietic la Chongqing şi i-a trimis cererea. După mai multe săptămâni, a venit răspunsul negativ de la Moscova, arătând că „Prin activitatea lor în China, pot fi tot atât de folositori în războul antihitlerist, deoarece armata chineză ţinea piept unei mari părţi din forţele militare ale aliatului japonez al lui Hitler". Au hotărât să contribuie fiecare la fondul de apărare a URSS cu câte ceva din economiile lor. Doctorul Iancu a donat toate economiile sale, în valoare de câteva sute de dolari americani.