Medalie aur primită de dr. D. Iancu pentru merite deosebite, de la comandantul unităţii
În regiunea de graniţă a provinciei Yunnan
La începutul anului 1942, armata japoneză a invadat şi ocupat toată Indochina. Iancu a fost trimis în orăşelul Mengzi, la sud de Kunming, capitala provinciei Yunnan, lângă graniţa cu Vietnam şi Birmania, unde a organizat o mică sală de operaţii. În Yunnan au cunoscut viaţa şi obiceiurile multor etnii minoritare ca Miao, Naxi, Tibetană. Cetăţenii din aceste localităţi erau foarte săraci, dar îi primeau cu multă căltură pe „medici spanioli". Ei au demontat uşile caselor, folosindu-le drept paturi pentru doctori. Îi tratau cu supă de orez, cartofi dulci, arahide şi băuturi făcute acasă.
Condiţiile igienice erau foarte proaste, „medici spanioli" folosind aburii şi fier de călcat pentru sterilizarea instrumentelor medicale şi a hainelor folosite de bolnavi. Au apărut multe cazuri de îmbolnăviri grave de febră recurentă, tifos exantematic, malarie şi holeră. Cu toate precauţiile, a fost infectat şi Dr. Iancu, care a contactat tifosul exantematic în stare destul gravă. Timp de peste două săptămâni a avut febră mare, cu delir. A fost tratat de doctoral Baer şi a fost îngrijit de o soră medicală chineză bine pregătită, principalul său ajutor din echipa sa de Cruce Roşie.
Înainte de plecarea din China, doctorului David Iancu i s-a conferit medalia de aur de către unitatea unde a lucrat, pentru a evidenţia contribuţiile remarcabile aduse la prevenirea şi tratarea răniţilor şi bolnavilor din rândul militarilor şi civililor chinezi.