În Perioada „Primăverii şi Toamnei" din istoria Chinei, în statul Chu un negustor de bijuterii a cumpărat odată o perlă mare, de toată frumuseţea. Vrând s-o vândă la un preţ mai bun, negustorul i-a cerut unui meşter iscusit să confecţioneze, din lemn fin, o cutiuţă migălos lucrată, cu motive frumoase, încrustată cu pietre preţioase şi plăcut mirositoare. Apoi, a pus perla în cutiuţă.

După o vreme, un bogătaş, venit din statul Zheng, a văzut cutiuţa cu perla şi i-a plăcut aşa de mult, încât a cumpărat-o pe loc. însă nu peste mult timp s-a întors la bijutier şi i-a zis:

- Vroiam să cumpăr doar cutiuţa, n-am nevoie de perlă. Aşa că ia-ţi-o înapoi.

După plecarea bogătaşului, bijutierul, cu perla cea strălucitoare în mână, şi-a zis râzând:

- Ce neştiutor este şi ăsta din statul Zheng! Nu este în stare să preţuiască o asemenea comoară!

Proverbul „a cumpăra cutiuţa, înapoind perla" este folosit, în limba chineză, pentru a califica, în sens figurat, pe cel care ia în considerare ceea ce este superficial şi neînsemnat, ignorând ceea ce este valoros şi esenţial. Acelaşi sens îl are şi un alt proverb în chineză, şi anume: „a căpăta un bob de susan şi a pierde un pepene verde".