În perioada dinastiei Song (960 -1279), din istoria Chinei, era un magistrat de ţinut pe numele Tian Deng. Acesta era un om crunt şi hrăpăreţ, căutând în fel şi chip să asuprească şi să jumulească locuitorii. Aşa că după ce a fost numit în această funcţie, a început foarte repede să circule în ţinut fel şi fel de bancuri pe seama lui. Când aceste vorbe zeflemitoare au ajuns la urechea lui, Tian Deng, care era şi aşa cu cuget necurat, a dat imediat un decret, potrivit căruia, supuşii lui şi locuitorii ţinutului cârmuit de el, când vorbesc sau scriu articole, nu aveau voie să folosească cuivntele ce au aceeaşi pronunţie cu numele său "Deng". Menţionăm că în limba chineză "Deng" poate să însemne şi "a urca", dar şi "lampă, lampion". Astfel, în loc de "a aprinde lampă sau lampion", trebuie să se spună "a aprinde focul". Iar "a lansa lampioane" cu ocazia tradiţionalei Sărbători a Lampioanelor" trebuie să se spună "a da focul". Cine greşea din neatenţie, va fi biciuit sau chiar întemniţat, după caz. Într-un an, cu ocazia Sărbătorii Lampioanelor, a trebuit iarăşi, după datină, să se lanseze lampioane festive. Magistratul Tian Deng, ipocrit cum era, dădea locuitorilor ţinutului permisiunea să intre în cetate să admire lampioanele. A trimis un slujbaş să lipsească la intrarea în cetate un afiş în care se poate citi printre altele:

"Prin prezenta se aduce la cunoştinţa generală că în conformitate cu datini din bătrâni, magistratura permite să se dea focul timp de trei zile…"Unii musafiri veniţi din alte ţinuturi au rămas uluiţi de ceea ce au fost daţi să citească. După ce le-au explicat localnicii cum vine povestea, ei nu s-au putut stăpâni, şi zhiceau: "Formidabil! Aceasta este exact cum spune vorba: Magistraţii pot după bunul lor plac să dea focul, pe când oamenii de rând sunt interzişi chiar să aprindă lampa!"

Vorbele acestea au devenit un proverb în limba chineză al cărui sens, nu este nevoie de nici o explicaţie.