- Femeia din casa asta e al dracului de vigilentă. M-a văzut de abia am pătruns.
- Probabil că a vorbit în neştire, în vis, zise celălalt hoţ, hai să mai încercăm, de această dată intrăm amândoi. Zis şi făcut.
Dar tocmai în acest moment, au intrat prin gaura de la poalele zidului doi şobolani. Femeia, zgârţâindu-l iar pe bărbat, zise:- Scoală-te omule! Du-te şi prinde-i! Că au intrat acum doi!
Hoţii, cuprinşi de panică, ieşiră repede afară, prin gaura din zid. Mai apucară să-l audă pe bărbatul din casă zicând: - Dacă au intrat, de ce nu se mai văd?
- Nu cumva au ieşit din nou? vocea femeii.
- În noaptea asta, am să vă prind negreşit, tâlharilor! mai zise bărbatul. Cei doi hoţi din afară au şters-o pe dată.
A doua zi, hoţii vrând să verifice dacă aseară au fost cu adevărat observaţi de femeia aceea de temut, au adus două coşuri cu cartofi dulci la poarta gospodarului, prefăcându-se că-i vând. Gospodarul cu nevasta sa tocmai arau cu plug ogorul. La un moment dat, frânghia de la tânjală s-a rupt. Plugarul i-a spus nevestei să se ducă acasă să ia o frânghie nouă. Văzându-i pe cei doi vânzători de cartofi dulci, femeia se apropie şi alese doi cartofi a căror formă seamănă leit cu doi şobolani. Fiindcă că femeia a zăbovit cam mult, plugarul care îşi pierduse răbdarea, veni s-o zorească.
Femeia arătându-i cei doi cartofi, zise: - Vezi, omule, aceşti doi nu seamănă cu cei doi de aseară?
Hoţii s-au înspăimântat de-a binelea. Iar plugarul mai spuse: - De ce nu ai adus încă frânghia? Cei doi hoţi, auzind de frânghia, credeau că o să-i lege cu ea, şi-au luat tălpăşiţele, fără să se mai intereseze de cele două coşuri cu cartofi dulci.
Traducere: Li Jiayu