A fost odată un gospodar care avea o pisică tare vrednică la prins şoareci. Stăpânul era foarte mândru de ea şi i-a dat un nume măreţ: Tigru.
Dar iată că-ntr-o zi, i-a venit un oaspete. Acesta când auzi cum îşi strigă pisica, spuse:
- Ce-i drept, tigrul e de temut, dar puterea dragonului n-o are. Aşa că Dragon să-i pui numele!
În urma sfatului, pisica se auzi chemată Dragon.
Nu după multă vreme, în casă-intră un alt musafir, care, îşi dădu şi el cu părerea:
- Păi când dragonul se înalţă la cer, el mai întâi de nori se sprijină. Aşa că fă bine şi zi-i Norul!
Gospodarul primi şi acest sfat.
Trecură ce mai trecură zilele, şi iată că un al treilea musafir îi călcă pragul, cu vorbele:
- Cinstite prietene, am auzit că pisica dumitale se cheamă Norul? Vaaai, dar norii, oricât de groşi ar fi, nu se pot măsura cu vântul. Ar fi mai nimerit, zic eu, s-o numeşti aşadar Vântul!
- Bine-i şi aşa, consimţi gopodarul.
Povestea însă nu se încheie aici, că după alte câteva zile, veni un al patrulea musafir, gata şi el cu sfatul:
- Ia gândeşte-te mai bine! Vântul oricât de puternic ar fi el, n-are tăria zidului. De ce dară să nu-i zici Zidul?"
Se înţelege că pisica se pomeni şi cu acest nou nume.
Însă … da, aţi ghicit! A venit şi al cincilea musafir, care îşi bătu joc de toţi sfătuitorii de mai înainte, zicând:
- E la mintea cocoşului, că zidul, oricât de gros ar fi el, nu-i o piedică pentru şobolan. Şi atunci nu-i mai nimerit să-i spui Şobolanul?
Nu se ştie dacă a apărut şi al şaselea musafir …