Un tânăr nu voia să înveţe meseria de prezicător pe care tatăl său o practicase de o viaţă şi, din această cauză se iscau tot timpul discuţii aprinse în casă.
Într-o zi, nemaiputând răbda, fiul spuse:
- Hai, tată, mai dă-mi puţin răgaz şi apoi voi încerca eu singur, că doar ete destul de uşor, nu trebuie să ştii cine ştie ce filosofie.
A doua zi, pe o vreme urâtă, a sosit un om la tatăl său. Iar acesta l-a trimis pe fiu să-l primească. Tânărul, ca să dea impresie că este expert în meseria de prezicător, întrebă:
- Omule, nu cumva ai venit dinspre nord-est?
- Exact, răspunse omul, impresionat.
- Dacă nu greşesc, sunteţi din familia Zhang.
- Sigur, sigur că da! Zise acela, din ce în ce mai mirat.
- Aţi venit la noi pentru soţia dumneavoastră, nu-i aşa?
- Da, da, aşa este, spuse omul uluit.
Tânărul i-a dat în grabă nişte sfaturi, iar omul plecă tare mulţumit! Bătrânul, tatăl băiatului, rămăsese fără grai demirare.
- Cum de-ai ştiut totul? Îl întrebă tatăl său într-un târziu.
El răspunse:
- Vezi, tată, astăzi vântul suflă dinspre nord-est, iar omul are hainele
ude. În al doilea rând, pe umbrela lui era desenat cercul lung, Zhang, şi de aceea am ştiut că este din familia Zhang. Şi apoi, pe asemenea vreme, pentru ce ar fi ieşit omul din casă, dacă nu pentru nevastă? Firesc, nu?
Traducere: Chu Qunli