În acest capitol, folosindu-se de apă ca o parabolă, Laozi şi-a expus principiile sale de cultivare a spiritului omului.
Apa este moale şi liniştită, nutreşte toate lucrurile fără a se întrece cu ele, se lasă să curgă la vale, ceea ce se coincide cu natura Dao-ului. De aceea Laozi consideră că cel mai bun suflet de om trebuie să se poarte ca o apă, numai astfel el va putea să nu facă greşeli. Laozi socoate aceasta ca filosofia sa a vieţii. În viziunea lui Laozi, apei i se cuvin toate laudele.
上善若水。 Bunătatea desăvârşită e ca apa rece.
水善利万物而不争, Apa aduce foloase tuturor lucrurilor cu care nu se-ntrece,
处众人之所恶, Mulţimii nu-i place locul ce-i şade bine unei ape,
故几于道。 De aceea apa vine de Dao aproape.
居善地, Stă în locul lui menit omul de bine,
心善渊, Inima-i liniştită ţine,
与善仁, Se poartă cu umanitate,
言善信, Un om de onoare se socoate,
政善治, Duce o politică judicioasă de guvernare,
事善能, Face cât poate fapte binefăcătoare,
动善时。 Prinde momentul oportun de acţionare.
夫唯不争, Tocmai pentru că nimic nu pretinde,
故无尤。 Fără obidă pasu-l poate întinde.
Traducere: Xu Wende