În acest capitol, Laozi a expus principiul diriguirii ţării prin a nu recurge la măsuri extreme, prin a trata poporul cu bunăvoinţă.
După Laozi, un înţelept nu are iubire egoistă şi nici afecţiune egoistă; el nu leapădă pe nimeni şi nu leapădă niciun lucru. Cu alte cuvinte, el trebuie să trateze cu bunăvoinţă şi pe oamenii răuvoitori, pe care trebuie să-i ajute să se corijeze prin persuasiune; el trebuie să trăiască în armonie cu oamenii de rând. Numai o justă rezolvare a acestei probleme va putea duce la o stăpănire adevărată, la esenţa conducerii ţării.
善行,无辙迹; Priceput la mânare, nu laşi urme de roate,
善言,无瑕谪; Bun la vorbire, nu laşi greşeli de exprimare;
善数,不用筹策; Talentat la numărare, nu foloseşti metode de calculare,
善闭,无关楗而不可开;Un bun lacăt fără zăvor la uşă a fi deschis nu poate;
善结,无绳约而不可解。Un bun nod făcut fără sfoare a fi desfăcut nu poate.
是以圣人常善救人, Un înţelept ştie totdeauna să salveze pe om în clipa cea repede,
故无弃人; De aceea pe niciun om n-o să-l lepede;
常善救物, Ştie totdeauna să salveze lucruri periclitate,
故无弃物。 De aceea nu aruncă niciun lucru prin minte.
是谓袭明。 Asta-i o vădită sagacitate.
故善人者不善人之师, De aceea omul bun e dascălul celor cu răutate,
不善人者善人之资。 Omul rău e materialul din care cel bun trage învăţăminte,
不贵其师, Dacă dascălului nu-i dai onoare
不爱其资, Şi materialului nu-i dai preţuire,
虽智大迷, Deşi înţelept, vei cădea în mare buimăcire.
是谓要妙。 Asta-i un secret mare.
Traducere: Xu Wende