În cartea albă se arată că emanciparea paşnică a Tibetului a constituit o parte importantă a cauzei de eliberare a poporului chinez, o cotitură cu semnificaţie istorică a dezvoltării societăţii tibetane şi un punct de trecere a Tibetului din întuneric la lumină şi de la înapoiere la progres. De-a lungul celor 60 de ani, în urma procesului istoric măreţ de reformă democratică şi de fondare a regiunii autonome, de construcţie socialistă şi de deschidere către exterior s-au produs transformări colosale în societatea tibetană, iar destinul oamenilor a cunoscut o schimbare profundă.
În documentul amintit se mai menţionează că, în prezent, China se află într-o nouă epocă de construcţie multilaterală a unei societăţi cu o viaţă decentă şi cu o accelerare a reformei, spre deschidere şi modernizare. Pornind de la dezvoltarea ţării şi realitatea din regiune, guvernul central şi-a propus noul obiectiv strategic de dezvoltare a Tibetului. Este de aşteptat ca sub preocuparea guvernului central, cu sprijinul întregii ţări şi eforturile tuturor naţionalităţilor conlocuitoare, Tibetul să aibă un viitor şi mai frumos.