Riscurile datoriilor în cadrul iniţiativei "O centură, un drum" au fost exagerate şi denaturate deseori, potrivit Institutului de cercetări pentru China şi Africa din cadrul Universităţii Johns Hopkins şi companiei americane de cercetare şi consultanţă Rhodium Group.

Ziarul american "The New York Times" a publicat recent un articol semnat de directorul Institutului de cercetări pentru China şi Africa din cadrul Universităţii Johns Hopkins, Deborah Brautigam, care menţionează că proiectul "O centură, un drum" nu trebuie văzut ca o "diplomaţie a capcanei datoriilor", ci ca o iniţiativă globală cu specific chinezesc. La sfârşitul anului 2017, 17 ţări africane erau într-o criză a datoriilor externe sau se confruntau cu riscurile datoriilor. Cercetările şi studiile desfăşurate de acest institut, arată că statul chinez nu este deţinătorul de obligaţiuni pentru multe din aceste state africane. De pildă, Banca elveţiană Credit Suisse şi compania elveţiană Glencore Internaţional au lansat o cantitate uriaşă de credite în Mozambic şi Ciad. Pe de altă parte, când Sri Lanka a vândut Chinei Portul Hambantota, ţara sud-asiatică avea o datorie externă în valoare de 46,5 miliarde de dolari americani, din care doar 4,6 miliarde de dolari americani erau împrumutaţi din China. De aceea, problema datoriilor statului Sri Lanka nu a fost cauzată de China.

Rhodium Group a dat publicităţii un raport care detaliază studiul a 40 de cazuri de negociere privind creditele oferite de China unora dintre ţările participante la construcţia "O centură, un drum". Datele statistice arată că rezultatele negocierilor au fost echilibrate pentru ambele părţi. Deşi China are o cantitate economică uriaşă, rezultatele negocierilor sunt de multe ori mai avantajoase pentru ţările partenere.