Premierul Zhou Enlai în mijlocul studenţilor chinezi aflaţi în România (1965)

Să ştiţi că premierul Zhou Enlai avea o grijă faţă de noi, studenţii, interesându-se de învăţătura şi viaţa noastră în străinătate. În martie 1965, liderul român Gheorghe Gheorghiu-Dej a încetat din viaţă. Zhou Enlai a venit personal în fruntea unei delegaţii guvernamentale chineze la Bucureşti, pentru a-l conduce pe ultimul drum. După funeralii, a doua zi, seara, înainte de întoarcerea la Beijing, în ciuda agendei sale încărcate, Zhou Enlai a venit la Ambasada chineză aflată atunci pe strada Polonă, nr. 8, ca să se întâlnească cu membrii ambasadei şi cu studenţii. După ce am făcut fotografii împreună cu liderul chinez, noi, studenţii ne-am aşezat jos, pe covor împrejurul lui Zhou Enlai. Deodată, s-a aşezat şi el pe covor ca să stea de vorbă cu noi. Ne-a întrebat de viaţa şi studiul nostru, ne-a sfătuit să ne împrietenim cu profesorii, cu colegii şi cu oamenii de aici, să intensificăm cunoaşterea reciprocă şi să promovăm prietenia dintre cele două popoare. Referindu-se la experienţa proprie din anii 20, când făcea studii în Franţa, liderul chinez ne-a spus cu afecţiune că, dacă dorim să învăţăm bine o limbă străină, trebuie să fim „insistenţi". Să îndrăznim cu curaj să intrăm în conversaţie cu localnicii, fără să ne fie frică de greşeli. Aceste vorbe ale lui Zhou Enlai au rămas adânc întipărite în mintea noastră. A învăţa limba română în slujba relaţiilor de prietenie şi cooperare dintre poporul chinez şi poporul român a devenit o forţă motrice, o misiune nobilă pentru noi. În anul 1965, un alt grup de 8 studenţi chinezi a sosit la Bucureşti, tot pentru a învăţa limba română. In acea perioadă se aflau în România peste 50 de studenţi chinezi. Afară de cei care învăţau limba şi literatura română, peste zece studenţi învăţau sau perfecţionau cursurile la specialităţile de geologie, chimie, petrol, medicină veterinară, agronomie...