Este bine cunoscut că la 4 zile după proclamarea R.P. Chineze, au fost stabilite relaţii diplomatice între China Nouă şi România. România este a treia ţară, după URSS şi Bulgaria, care a recunoscut şi a stabilit relaţii diplomatice cu R.P. Chineză.
În mod detaliat cum s-a hotărât stabilirea relaţiilor diplomatice între cele două ţări? Răspunsul l-am găsit în articolul scris de diplomatul român Nicolae Stancu, "Un omagiu cordial poporului chinez", articol publicat în volumul "Evantaiul celor 10.000 de gânduri" vol. III, editat de Asociaţia Română de prietenie cu Republica Populară Chineză. În articol se arată că, în anul proclamării R.P. Chineze, la 3 octombrie 1949, răspunzând proclamaţiei preşedintelui Mao Zedong, ministrul Afacerilor Externe român transmitea, din însărcinarea guvernului, o telegramă omologului său chinez, în care se arăta: "Guvernul R.P. Române şi poporul român au luat cunoştiinţă şi salută proclamarea R.P. Chineze. Guvernul R.P. Române, studiind propunerile cuprinse în proclamaţia guvernului Central Popular din 1 octombrie, a hotărât stabilirea de legături diplomatice între R.P. Română şi R.P. Chineză".
La 5 octombrie 1949, ministrul Afacerilor Externe al Guvernului Central Popular al R.P. Chineze, Zhou Enlai, a răspuns: "În numele guvernului Popular Central al R.P. Chineze, am avut onoarea să primesc telegrama din 3 octombrie a.c. prin care se comunică hotărârea Guvernului R.P. Române asupra stabilirii relaţiilor diplomatice între R.P. Române şi R.P. Chineză şi asupra schimbului de reprezentanţi diplomatici. Vă comunic acum că guvernul Popular Central al R.P. Chineze salută călduros stabilirea neîntârziată de relaţii diplomatice între R.P. Chineză şi R.P. Română şi schimbul de reprezentaţi diplomatici".
Astfel, guvernul român l-a trimis, în martie 1950, pe domnul Teodor Rudenco ca prim Ambasador la Beijing, iar guvernul chinez l-a trimis, în august 1950, pe domnul Wang Youping, ca primul Ambasador chinez la Bucureşti".
China şi România sunt despărţite de munţi şi ape, dar prietenia dintre cele două ţări şi popoare îşi are rădăcinile în trecutul îndepărtat. În secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, însărcinat de ţarul Rusiei, ajunge pe pământul Chinei şi, la întoarcere, scrie „Jurnal de călătorie în China".
La sfârşitul anului 1939, medicul român, Bucur Clejan, împreună cu soţia şi medicul David Iancu au venit în China, pentru a ajuta poporul chinez în războiul de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze.
Stabilirea relaţiior diplomatice între cele două ţări reprezintă un nou punct de pornire al relaţiilor tradiţionale de prietenie şi cooperare dintre cele două ţări. Pe parcursul celor 65 de ani, aceste relaţii s-au intensificat necontenit, devenind un model de urmat pentru relaţiile interstatale. Pentru această prietenie, fondată de liderii a câtorva generaţii din celor două state, au adus contribuţii şi cunoscătorii de limbă chineză şi limbă română din cele două ţări, care au construit o punte care leagă Marele Zid şi Carpaţii.
Prietenia tradiţională dintre cele două ţări şi popoare este o bogăţie comună. Aceasta trebuie cunoscută, moştenită, dezvoltată şi transmisă din generaţie în generaţie.
][ 
