Lu Jindong, vicepreşedinte al CNEFS din China şi Marin Dragnea, preşedintele CNEFS din România au semnat, în 1979, la Beijing, Acordul privind schimburile bilaterale dintre China şi România.

Aş menţiona aici faptul că la începutul anilor '70, dezvoltarea sportivă din China s-a aflat într-o etapă specială. China putea să facă schimburi sportive doar cu unele ţări socialiste prietene, cum ar fi România, Iugoslavia, Albania şi altele. Graţie relaţiilor deosebite de prietenie dintre China şi România, organizaţiile sportive din cele două state au păstrat tot timpul o relaţie de bună colaborare, efectuând schimburi frecvente. Lideri ai Comitetelor Naţionale pentru Educaţie Fizică şi Sport şi ai Comitetelor Olimpice din cele două state efectuau, aproape în fiecare an, vizite reciproce, încheind o serie de acorduri de colaborare bilaterală. Numărul anual al schimburilor de delegaţii şi echipe sportive a crescut de la 10 la 25-30, acoperind o arie largă de discipline şi probe şi conţinuturi bogate.

Pentru creşterea nivelului tehnic al sportivilor din cele două ţări, partea chineză a trimis antrenori de tenis de masă şi de sărituri în apă în România pentru a antrena sportivi români. În schimb, România a trimis antrenori de caiac-canoe şi canotaj în China. La sfârşitul anilor '70 şi începutul anilor '80, în situaţia în care România se confrunta cu greutăţile lipsei de valută, Comitetul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport din China şi COC au oferit gratuit României mingi de baschet, volei şi tenis de masă, aparate de gimnastică şi un milion de gloanţe pentru proba de tir. Acest lucru a stârnit un mare ecou în rândul cercurilor sportive ale României, care au spus că „au primit jăratec când vine zăpada."