Volumul cuprinde şi vizita din anul 2013 a premierului chinez Li Keqiang în România şi vizita, din 2014, a prim-ministrului român Victor Ponda în China, discursurile celor doi şi imagini. Doamna Ileana (Yang Ling) Hogea-Velişcu a intitulat prologul volumului Suntem martorii momentului istoric al „Renaşterii" relaţiilor tradiţionale de prietenie româno-chineză, în contemporaneitate. La rândul său, Ambasadorul R.P. Chineze în România, doamna Huo Yuzhen, a evidenţiat Prietenia chino - română: infinită precum cerului şi veşnică precum pământul.

Evantaiul celor 10.000 de gânduri. România şi China: Trei veacuri de istorie, a fost tipărit până acum în patru volume. Vol. I apărut în 1999, Vol. II apărut în 2005, Vol. III apărut în 2009. Vorbim de o operă monumentală, întinsă pe un deceniu şi jumătate de activitate a ARC, sub auspiciile căreia apare. Toată seria de patru volume reflectă bogat şi nuanţat preocupările a 191 de autori români şi chinezi, de diferite profesii, pentru cauza prieteniei româno-chineze. Aceştia au prezentat fapte sau momente istorice, poveşti interesante sau experienţe proprii, consemnând cu o pasiune excepţională relaţiile tradiţionale de prietenie şi cooperare chino-române.

Prietenia chino-română seamănă cu un lung curs de apă, precum Dunărea şi Yangzi, care a parcurs, dacă socotim de la vizita în China a lui Nicolae Milescu Spătaru şi cartea sa Descrierea Chinei, trei sute de ani. De-a lungul anilor, cele două popoarele s-au sprijinit şi s-au simpatizat reciproc. În anii războiului poporului chinez de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze, trei doctori români, între care Clejan şi David, au venit în China pentru a acorda un ajutor poporului chinez. Ei sunt elogiaţi în China drept doctori de nivelul lui Norman Bethune. După proclamarea R.P. Chineze, România a fost a treia ţară din lume care a recunoscut şi a stabilit relaţii diplomatice cu R.P. Chineză. În ultimii peste 60 de ani, prin atenţia şi grija liderilor celor două ţări, cu eforturilor conjugate ale celor două popoare, prietenia chino-română a căpătat noi valenţe şi vitalităţi, trecând prin încercările timpului şi schimbărilor tumultuoase ale situaţiilor internaţionale şi din cele două ţări. Apa trece, pietrele rămân, această prietenie este o avuţie comună, care trebuie moştenită, continuată, dezvoltată şi valorificată, spre binele şi fericirea celor două popoare.