Felicia, interpretată de Ozana Oancea, este o româncă divorţată şi cu un copil, stabilită în Olanda, revenită pentru o săptămână în România, la părinţi: doamna Mateescu (Ileana Cernat), o mamă posesivă şi sufocantă, şi domnul Mateescu (Vasile Menzel), un bătrând bolnav şi patriot, doi pensionari din capitala Bucureşti. Povestea filmului surprinde ultimele ore ale vizitei în ţară, ore în care banalul şi rutina se împletesc în aerul sufocant al unei mame care încearcă să menţină controlul, scăpând din vedere un aspect esenţial … copilul de acum are 40 de ani.

Pierderea îmbarcării în avionul care trebuia să o ducă pe Felicia spre Amsterdam nu face decât să acutizeze frustrările, oferind spaţiu regizoral pentru evidenţierea diferenţelor de abordare în faţa problemelor, dar mai ales pentru sublinierea nevoii de evadare, una nedeclarată, dar evidentă, din spaţiul copilăriei prelungit prin atitudinea mame sufocante.