La compararea valorilor-limită germane cu valorile prevăzute de noua directivă pentru arsen, antimoniu şi mercur, Tribunalul a constatat că directiva stabileşte limite de migrare, considerându-se că riscul sanitar are legătură cu cantitatea unei anumite substanţe nocive care poate fi eliberată de o jucărie, înainte de a fi absorbită de un copil. În plus, această directivă prevede trei valori-limită de migrare diferite, definite în funcţie de tipul materialului prezent în jucărie (material uscat, friabil, sfărâmicios sau flexibil, material lichid sau lipicios şi material răzuit). În ceea ce priveşte valorile-limită germane, acestea sunt exprimate în biodisponibilitate. Ele definesc cantitatea maximă admisibilă a unei substanţe chimice care, prin utilizarea jucăriilor, poate fi absorbită şi poate fi disponibilă în corpul uman pentru procese biologice. În plus, aceste valori-limită sunt aplicabile oricărui tip de jucărie, indiferent de consistenţa materială a jucăriei în cauză.
Uniunea Europeană permite însă Germaniei să formuleze o acţiune dacă menţine opinii diferite faţă de cele ale Tribunalul.