Absenţa libertăţii religioase, regulă a PCC

Cei care susţin acest punct de vedere ar trebui să viziteze China, pentru a vedea fervoarea din timpul Crăciunului sau să observe prezenţa la moschei. În cazul în care guvernul ar asupri cu adevărat religiile, aceste ritualuri de rugăciune nu ar putea fi văzute.

Respectul guvernului chinez pentru libertatea religioasă constă, în mare măsură, în cultura şi tradiţiile profunde ale acestei ţări. Din punct de vedere istoric, ostilitatea între diferitele religii este greu de acceptat, să nu mai vorbim de un război religios. Acest respect este stipulat în legea care asigură protejarea libertăţilor religioase ale oamenilor.

În conformitate cu principiile internaţionale, cineva care alege să creadă în ceva trebuie să se supună legislaţiei ţării în care se află. În cazul în care o persoană comite infracţiuni sau desfăşoară activităţi teroriste în numele religiei, trebuie să fie sancţională potrivit legii.

China nu asigură libertatea Internetului

China cu peste 600 de milioane de utilizatori de Internet, cei mai mulţi din lume, a promovat giganţi ai Internetului precum: Baidu, Alibaba şi Tencent. Cine înţelege limba chineză şi trăieşte în China găseşte o diversitate de subiecte pe site-urile chineze şi grupurile de socializare. Ca o platformă politică pentru mass-media străine, sesiunile anuale permanente ale legislativului naţional al ţării şi organului politic consultativ au atras un imens număr de opinii şi sugestii de la utilizatori de Internet.

La nivelul suveranităţii, China nu permite ca Internetul să fie în afara legii. Companiile de Internet din străinătate sunt acceptate pe piaţa chineză numai în cazul în care se supun legilor chineze. Guvernul chinez a înăsprit gestionarea comentariilor ilegale postate pe Internet şi nu va tolera ca Occidentulul să folosească Internetul pentru a interveni în agenda de dezvoltare economică şi socială a Chinei. La fel ca multe alte ţări care au legi pentru gestionarea Internetului şi China va îmbunătăţi modul de gestionare a acestuia.

China continuă militarizarea în Marea Chinei de Sud

Insulele din Marea Chinei de Sud au fost descoperite, denumite şi utilizate de chinezi, China fiind prima ţară care a exercitat şi continuă să exercite suveranitatea asupra acestor insule. Pacea, securitatea şi stabilitatea sunt dorinţe comune ale tuturor ţărilor din regiune. China şi Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) susţin în mod activ şi constant consultări cu privire la un cod de conduită în Marea Chinei de Sud, conform Declaraţiei privind conduita părţilor în Marea Chinei de Sud.

Având în vedere că Statele Unite ale Americii au prezentat o strategie de reechilibrare în Asia-Pacific, regiunea care a fost în general paşnică timp de mai mulţi ani a intrat într-un moment de efervescenţă. Aeronave şi nave americane au efectuat constant misiuni de supraveghere în ţările din regiune, cu o creştere a frecvenţei şi cu escaladarea tensiunilor regionale. Acesta este cel mai mare pericol pentru "militarizarea" în Marea Chinei de Sud.

China nu afectat libertatea de navigaţie în Marea Chinei de Sud. În mod ironic, Statele Unite au cerut Chinei să respecte Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mărilor, convenţie la care Statele Unite nu doresc să adere.

"Centura şi Drumul", instrumente geopolitice

Iniţiativa „Centura şi drumul" nu aparţine în mod exclusiv Chinei. Mai degrabă ea aparţine întregii lumi. Fără a avea exclusivitate, iniţiativa este o reţea comercială şi de infrastructură care conectează Asia cu Europa şi Africa de-a lungul vechilor trasee ale Drumului Mătăsii, radiind peste oceane în America. Orice ţară sau regiune interesată se poate alătura acestei reţele.

Eforturile Chinei de a promova progresul prin intermediul iniţiativei „Centura şi Drumul", prin înfiinţarea Fondului Drumul Mătăsii şi apelul de constituire a Băncii Asiatice pentru Investiţii în Infrastructură (BAII) au primit răspunsuri pozitive din partea mai multor ţări. Cooperarea viitoare va fi realizată în conformitate cu principiul consultării, construcţiei şi beneficiilor reciprioce, astfel încât să fie asogirată o dezvoltare şi prosperitate comună.