Profesorul Barabet Avachian îl îndrumă pe studentul chinez, Zhao Weijian

În articolul său scris pentru Evantaiul celor 10000 de gânduri, România-China: Trei veacuri de istorie vol.4, care urmează să vadă lumina tiparului sub egida Asociaţiei Române de Prietenie cu R.P.Chineză, marele maestru violonist Zhao îşi aminteşte cu nostalgie de primul său contact cu arta populară românească. „În 1952 când studiam la Liceul de Muzică al Conservatorului Central din China, Ansamblul de cântece şi dansuri al Armatei Române a efectuat un turneu în China, bucurându-se de o primire călduroasă din partea publicului din ţara noastră. M-a impresionat cel mai mult melodia Ciocârlia interpretată la vioară. În acordurile pline de virtuozitate şi patimă, gândurile mele au fost purtate spre bolta albastră a cerului şi parcă vedeam o ciocârlie, o pasăre mică, zburând spre înalt. Ce minunată este muzica aceasta! Nu m-am gândit atunci, nici o clipă, că după două decenii, melodia va intra în repertoriul de rezervă al fiecărui spectacol al meu."

Despre prima sa vizită în România, în 1953, La Festivalul Mondial al Tineretului, el spune:

„În iunie 1953, după o călătorie care a durat 10 zile şi 10 nopţi, trenul nostru special a ajuns în Gara de Nord din Bucureşti şi am auzit aplauze şi ovaţii asurzitoare: „Pace şi prietenie!" Atmosfera din gară a culminat cu strânse îmbrăţişări. Am simţit atunci căldura poporului român. Mulţi membri ai ansamblului cu care venisem nu şi-au putut stăpâni lacrimile. Eu am aclamat: „O, România cea frumoasă, Bucureşti iubit, Izvorul Ciocârliei, în sfârşit, am venit!"

Pe toată durata sa, Festivalul Tineretului a fost inundat de o atmosferă prietenoasă şi plină de veselie. Au avut loc spectacole, competiţii sportive şi artistice, manifestări şi reuniuni bogate şi variate. Tot Bucureştiul s-a transformat într-un ocean al bucuriei. Spectacolele prezentate de ansamblul din China s-au bucurat de o primire deosebită."

Despre studiul său în România, profesorul Zhao îşi aminteşte:

„În vara anului 1954, un tren încărcat cu studenţi chinezi a plecat din Beijing. Cei mai mulţi dintre ei au fost trimişi în URSS. Un număr mai mic de studenţi plecau spre ţările est-europene. Împreună cu alţi 10 tineri, eu aveam destinaţia România. După aproximativ 10 zile de călătorie, am ajuns la Bucureşti. Ateneul, Calea Victoriei, Teatrul de Operă, Parcul Cişmigiu ... toate acestea sunt străine colegilor mei, dar pentru mine, ele sunt deja cunoscute. Revederea îmi aduce aminte de zilele petrecute la Festivalul Mondial al Tineretului, având senzaţia că m-am întors acasă.