Desprinsă în secolul X din limba română comună, dacoromâna este o ramură extinsă a limbii române comune pe malul nordic al Dunării. Această ramură a evoluat, a prosperat şi s-a standardizat, formându-se până în secolul XIX limba română modernă, care este astăzi limba oficială în România şi Republica Moldova. Limba română literară este bazată pe dialectul din Muntenia, din jurul oraşului Bucureşti. Pe parcursul îndelungat al evoluţiei, în contactele frecvente cu naţiunile de jur împrejur, limba română a atras şi a absorbit elemente ale greciei antice, ale limbii albaneze şi în special unele elemente ale limbilor slave, precum cele de fonetică, lexic şi gramatică. Limba română, ca şi alte limbi romane, are o bază solidă şi o forţă viguroasă.

Autorul a strâns, a studiat şi a analizat multe documente de referinţă, volume şi cărţi editate de Academia Română, de mari lingvişti precum B.P. Haşdeu, I. Iordan, Al. Rosetti, Al. Graur, I. Coteanu, D. Macrea, M. Sala, M. Avram, I. Diaconescu, Şt. Munteanu.... Ţinând pasul avansării epocii, autorul a urmărit îndeaproape evoluţia şi dezvoltarea limbii române, iar după 1989 a colectat multe cuvinte şi exemple noi.

Lucrarea voluminoasă Limba Română, este un mare dicţionar, un manual durabil, o enciclopedie excelentă şi o capodoperă fără pereche a limbii române.

Este un mare dicţionar pentru că în el se găseşte un bogat lexic şi mulţi termeni în limbile română şi chineză. Este un manual care nu va fi demodat pentru o lungă perioadă, pentru că atât boboci de facultate, cât şi cunoscătorii de limba română pot învăţa şi îşi pot perfecţiona limba română cu ajutorul acestui volum. Este o enciclopedie excelentă, pentru că în ea se găsesc toate cunoştiinţele legate de limba română, de la izvoare, evoluţie, standarnizare şi formare, de la fonetică, semantică, lexicologie, etimologie până la morfologie şi sintaxă. Este o capodoperă fără pereche, pentru că nicăieri, afară de România, nu s-a editat şi publicat un asemenea volum complet, o monografie a limbii române, la nivel academic.

În introducerea cărţii, autorul a arătat, cu modestie, că de când s-a deschis, în 1956, prima catedră de limba română din China, la Institutul de Limbi Străine din Beijing, timp de peste o jumătate de secol, a trecut etapele de învăţare, însuşire a limbii române, până la predarea, studierea şi cercetarea acestei limbi. „În procesul explorării şi renovării necontenite a cunoştinţelor, am căpătat treptat o înţelegere superficială", dar, „am decis să scrie picăturile de acumulare de zeci de ani pe hârtie, pentru a furniza nişte informaţii utile celor care învaţă, întrebuinţează şi cercetează limba din ţara noastră".