„Istoria relaţiilor literare chino-române" a văzut lumina tiparului în anul 2008, la editura Literatura Poporului din China. Autorul Ding Chao este profesor universitar, doctor, românolog, director al Centrului de Studii de limbi şi Culturi din ţările centrale şi est-europene al Universităţii de Limbi Străine Beijing.

Lucrarea reprezintă primul tratat din China care studiază şi relatează în mod sistematic relaţiile dintre literatura chineză şi cea română, expunând istoria cunoaşterii, recepţionării bi-direcţionale în domeniul literaturii dintre cele două ţări, scoţând în evidenţă în mod panoramic şi multicolor relaţiile literare dintre China şi România.

Volumul cuprinde două părţi, cu 11 capitole, parcurgând perioada istorică din cea de-a doua jumătate a secolului XVII până în anul 2006. Pe baza unei mari cantităţi de documente şi date de arhivă, în volum sunt prezentate operele beletristice, autorii lor şi traducerile din limba română în limba chineză sau invers. Cunoaşaterea şi receptarea lor au jucat un rol de seamă în schimburile spirituale între naţiunea chineză şi cea română. Mai mult, autorul a cercetat şi explorat cunoaşterea şi descrierea Chinei antice de către greci şi romani, care au denumit China „Serice", iar locuitorii săi „Seres". După secolul 16, cronicarul Grigore Ureche a consemnat în analele sale despre „Sireca", „Scataio" şi imperiul „Hinneai" (chinez). Cronicarul Miron Costin, referindu-se la reconstruirea palatului din Iaşi, de către voievodul Moldovei Vasile Lupu, a remarcat că s-a folosit un material de construcţie „cinie", care este ţigla smălţuită din China. Până la sfârşitul secolului XVII, începutul secolului XVIII, călătorul Nicolae Milescu Spătarul a fost în China, în calitate de ambasador al Imperiului Ţarist, iar la întoarcere a scris cartea Descrierea Chinei, prezentând europenilor ceea ce a văzut în China.